Jujutsu

JUJUTSU – Jujutsu inseamna “arta supla” sau altfel spus “arta de a invinge combinand forta cu supletea”. Ca una din cele mai vechi arte martiale japoneze, la origine o metoda de aparare fara arme, impotriva unui agresor potential inarmat, a fost studiata si dezvoltata de catre samurai ca o completare a tehnicilor de lupta cu sabia si sulita.
Jujutsu nu are un fondator sau o origine concreta, inceputurile sale neputand fi atestate istoric, chiar si numele de Jujutsu fiind atribuit relativ recent unei game de tehnici asemanatoare, dezvoltate in scoli diferite. Numele scolilor de Jujutsu erau atat de variate incat se produceau chiar confuzii, fiecare dintre ele avand un sistem propriu de predare. Printre aceste denumiri se numara: Yawara, Tai Jutsu, Koshinomawari, Kogusoku, Kempo, Hakuda, Shubaku, Torite, Wa Jutsu, Hobaku etc. Tehnicile de baza, regasite in fiecare din aceste scoli, au fost extrase din stravechile tehnici de lupta ale japonezilor, la care s-au adaugat miscari si contra-prize din artele martiale chineze si tehnici de lovire si blocaj regasite si in artele martiale practicate in insula Okinawa.
In prezent, este comun acceptat faptul ca variatele forme de Jujutsu au evoluat din anticele metode de lupta japoneze. Aceste tehnici au fost dezvoltate si rafinate in perioada Kamakura (1185-1333 d.Hr.), odata cu aparitia shogunatelor rivale, ce purtau frecvent lupte intre ele, ceea ce a dus la studierea si dezvoltarea asidua a acestor tehnici de lupta. La origine, Jujutsu continea si tehnici de lupta cu arme mici, precum pumnalele, acestea fiind utilizate de catre luptatori in situatia cand ar fi pierdut sabia, arma principala si ar fi trebuit sa obtina o arma de la un adversar sau ca sa supravietuiasca unui atac imediat.
Se pare ca aceste tehnici au fost initial predate in Daito-ryu, o scoala pentru samurai din secolul al XII-lea. In cadrul acestei scoli accentul se punea in continuare pe tehnicile de lupta cu sabia.
In 1532, printul Takenouchi Hisamori deschide o alta scoala sub numele de Kogusoku. Original, aceasta scoala invata luptatorii cum sa foloseasca pumnalul si bastonul impotriva unui adversar in armura, dar mai tarziu a inceput predarea tehnicilor de lupta cu mana goala. Cu timpul Kogusoku-ryu va include variate tehnici printre care Hojo-Jutsu sau “arta de a lega un adversar”. Acesta arta este studiata si astazi de catre politia japoneza.
Astfel, pana la inceputul perioadei Edo (1615-1868) au aparut cateva sute de scoli de Jujutsu in Japonia. Cu timpul aceste scoli au inceput sa faca schimburi de tehnici, ajungand sa combine tehnicile proprii cu tehnicile altor scoli. Totusi fiecare scoala isi pastra un anumit numar de tehnici, cele mai eficace, pentru a fi transmise numai in cadrul scolii proprii, devenind patrimoniul de tehnici secrete, pastrate cu “sfintenie” si transmise numai succesorilor alesi, cel mai adesea din cadrul familiei. Urmare a acestui fapt a devenit obisnuit ca o scoala sa trimita spioni pentru a “fura” tehnicile secrete ale unei scoli rivale. In aceeasi perioada incepe studierea in Japonia a tehnicilor de lovire asupra corpului (atemi), folosind pentru aceasta cunostintele de anatomie si acupunctura existente la momentul respectiv, incercand sa determine punctele vulnerabile ale corpului uman (kyusho). Pe masura ce scolile diferite au inceput sa se combine, au inceput sa fie asimilate si toate aceste cunostinte care au evoluat si au devenit baza a ceea ce cunoastem astazi sub numele de Jujutsu.
In perioada dintre sfarsitul sec. al XVII-lea si mijlocul sec. al XIX-lea se poate vorbi de apogeul acestei arte martiale, in cursul careia au fost dezvoltate mai mult de 700 de scoli diferite. Dupa acest moment a urmat o perioada despre care se poate vorbi ca fiind una dintre cele mai linistite din istoria Japoniei. Aceasta a dus la diminuarea importantei artelor martiale razboinice, prin lipsa ocaziilor in care acestea deveneau necesare.
In timpul imparatului Meiji (1868-1912), samurailor li s-a interzis sa mai poarte sabie. Acesta decizie a dus la o revigorare a tehnicilor de lupta fara arme. Aceste tehnici au devenit accesibile si oamenilor din popor ce le-au folosit imediat pentru diverse actiuni ilegale sau imorale ce au creat un prost renume acestei arte martiale. Pe langa actiunile de talharie, omoruri, etc. aceste tehnici erau utilizate in confruntari publice sangeroase, foarte apreciate de masele simple de oameni.
In practica, principiul esential al Jujutsu-lui este acela de a-l invinge pe adversar prin toate mijloacele, folosind in acelasi timp minimum de forta. Arta Jujutsu urmarea in primul rand zdrobirea adversarului, anularea capacitatii lui de a mai ataca. Utilizata la inceput de samurai, apoi si de ninja, sub denumirea de Tai Jutsu, aceasta arta martiala s-a raspandit in popor, devenind o tehnica ofensiva, intrebuintata mai cu seama de catre banditi, de unde si proasta reputatie pe care nu a intarziat sa o aiba.
Astazi multi considera Jujutsu o combinatie de Judo, Karate si Aikido, ce a pierdut mult din trecerea de care se bucura altadata. Totusi, armatele si politiile din tarile occidentale se interesau de aceasta arta martiala, prin care capatau un avantaj decisiv in lupta. Si astazi, recrutii din majoritatea fortelor armate nationale invata procedee tehnice de close-combat inspirate din Jujutsu.