KARATE

KARATE – Karate este originar din Okinawa. Locuitorii acestei insule erau foarte tenaci, rezistenti si curajosi, calitati ce i-au facut pe conducatorii acestei provincii sa interzica orice fel de arme de frica potentialelor revolte. Se spune ca locuitorii nu aveau dreptul decat la un cutit in sat, cutit ce era legat cu lant de un stalp si pazit de un soldat inarmat.
Acest fapt a stimulat dezvoltarea a variate forme de lupta, directe si eficiente, cunoscute sub numele de Okinawa-te, adica “mana de Okinawa”. Cele trei mari curente erau: Naha-te avand la origine tehnicile kempo-ului chinezesc, practicat in sudul Chinei, Tomari-te, ce isi trage numele de la orasul Tomari si are ca particularitate o cautare asidua a vitezei de executie si Shuri-te in care dominau loviturile de picior si salturile.
Aceste stiluri de Okinawa-te au fost unificate sub numele de Karate, de catre maestrul Gichin Funakoshi. Karate initial semnifica “mana chinezeasca” (kara “chinez” + te “mana”). Mai tarziu prin schimbarea kanji kara, Karate va insemna “arta mainilor goale” (kara “gol” + te “mana”).
Exercitiile si luptele care se desfasurau in vremea aceea in salile de antrenament erau de o violenta extrema, loviturile fiind realmente date, iar luptatorii neavand nici o posibilitate de a se proteja. Atunci, fiul lui Gichin Funakoshi, Yoshitaka, opunandu-se prieteneste tatalui sau, a transformat funestul Karate (Okinawa-te) intr-un sport cu totul deosebit, care a luat numele de Karate-do, sufixul do exprimand exact ceea ce era acest sport: nu o tehnica de razboi, ci o “cale” de dezvoltare fizica si spirituala. Yoshitaka Funakoshi a fost deci adevaratul “tata” al disciplinei Karate-do in aspectul ei modern. Acesta va muri in 1945, bolnav fiind de tuberculoza.
Dupa aparitia stilului de Karate de la Shotokan sau chiar simultan, au fost intemeiate si alte “scoli” de Karate, ale caror stiluri difera sensibil unele de altele. Astfel au aparut, printre altele, stilurile scolilor Wado Ryu, Goju Ryu, Shito Ryu, Kyokushinkai, Sankukai, etc.