KUNG FU

KUNG FU – “Efort uman”. Istoria Kung Fu se impleteste strans cu istoria Chinei, aceasta natiune indelung incercata de-a lungul istoriei de invadatori si de luptele politice interne. In Cantoneza cuvantul china inseamna jung gok adica “tara de mijloc”, un spatiu vast, ravnit de multi invadatori. Pe fundalul unei vieti agitate, in care pericolul pandea de oriunde, a aparut o arta martiala ca un mod de viata.
Despre nasterea Kung Fu exista doua teorii importante, prima sustinand existenta acestei arte martiale mult timp inainte de Bodhidharma, calugarul budist sosit din China. In aceasta varianta, contributia celebrului calugar rezumandu-se la introducerea Chan (Zen) in cadrul templului Sil Lum, denumirea cantoneza a templului Shao Lin. A doua varianta si cea mai raspandita, sustine ca fondator al Kung Fu in China pe Bodhidharma. Oricum este un fapt comun acceptat ca pentru a rezista lungilor si obositoarelor meditatii Chan (Zen Budism) realizate de tinerii elevi chinezi, Bodhidharma a luat initiativa predarii a 18 exercitii bazate pe tehnici descoperite si dezvoltate in India. Practicarea zilnica a celor 18 exercitii a dus la intarirea fizica si psihica a elevilor si a contribuit decisiv la invatarea tehnicilor predate de maestru, tehnici care mai tarziu au fost cunoscute ca Sil Lum Kung Fu. In prezent, exista in China o mare diversitate de stiluri de lupta fara arme sau cu arme, fiecare cu tehnicile sale si cu denumirile lor specifice.