BUJINKAN NINJUTSU … din tainele misterioşilor NINJA !
Cu Shiraishi sensei si Dean Rostohar , 10 Dan Kugyo Menkyo Shihan, instr. sef din Croatia
Shiraishi Sensei – maestrul Ninja cu zâmbetul pe buze şi în suflet
După cursurile cu Hatsumi sensei, oricine poate remarca un personaj extrem de special, modest şi cu o faţă mereu luminată de un zâmbet de-a dreptul contagios, Shiraishi Sensei, unul dintre cei mai puţini cunoscuţi shihani ai lui Soke Hatsumi. Este singurul shihan pe care de-a lungul a mai bine de o lună petrecută în Noda Shi, a fost absolut nelipsit la toate cursurile lui Hatsumi Sensei unde îi este uke în cea mai mare parte a timpului. Este incredibil să îl vezi din nou ridicându-se mereu cu acelaşi zâmbet pe faţă, fie după lovituri incredibil de explozive ale lui Hatsumi, fie după proiecţii din cele mai înşelătoare unghiuri care ar dezorienta pe mulţi judoka sau aikidoka cu experienţă. Uneori ne arată urmele adânci lăsate de Hatsumi sensei pe pielea lui, plină de cicatrici mărunte, după care adaugă, „energia care a provocat asta a fost foarte mare, dar nu pot să explic de ce am căzut, ştiu doar că am căzut când Sensei a făcut un pas. Ukemi este cel mai important şi a şti să păşeşti – acestea sunt lecţiile primite acum de la Hatsumi Sensei.” Sună destul de criptic,dar am să merg la mai multe antrenamente cu dânsul în speranţa că o să înţeleg mai multe. Am întrebat curios în jur după antrenament şi am aflat povestea sa, chiar de la Hosoda san, unul dintre sempaii de la Shiraishi Bujinkan Dojo.
Isamu Shiraishi Sensei s-a apucat de Bujinkan Ninjutsu la 35 de ani când l-a adus pe unul din băieţii săi să inceapă această artă marţială cu Hatsumi Sensei. Era dojo-ul lui Shihan Noguchi si dacă baiatul lui nu a continuat să practice în timp, Shiraishi sensei s-a îndrăgostit iremediabil de această minunată şi complexă artă marţială. A reuşit să împace o carieră de director şi de inventator în tehnologia pulberilor compozite, a purificării apei, cu a urma 3 cursuri pe săptămână cu hatsumi Sensei şi în cele din urmă cu încă 3 cursuri susţinute de dânsul la dojo-uri din Noda, Kashiwa şi Katsukabe. Acum pentru că este la pensie ( dar tot colaborează cu 2 mari companii) are timp chiar de 4 antrenamente în afara celor cu Hatsumi de la Honbu Dojo. În 2006 Hatsumi sensei i-a acordat lui Shiraishi Sensei nivelul maxim în Bujinkan 10 Dan Kugyo Menkyo. Totuşi de unde acele mici cicatrici care îi acoperă corpul lui Shiraishi Sensei, încerc eu să profit de bunăvoinţa lui Hosoda sensei. Acesta îmi spune râzând, că este aproape o poveste incredibilă şi să cred ce vreau : La un moment dat în instalaţiile de pulberi metalice sub presiune, supravegheate de Shiraishi Sensei, a avut loc o explozie iar dânsul a fost atunci internat cu arsuri grave, cu un timpan spart, iar minusculele particule de pulberi metalice i-au pătruns adânc în piele şi chiar şi în ochi lăsându-l fără vedere. Dus la urgenţă, medicii i-au dat speranţe foarte mici de viaţă şi şanse nule de a mai vedea. Într-o noapte, la geamul de lângă patul său a apărut o caligrafie ce spunea simplu „ te rog să deschizi ochii”, semnată simplu – Hatsumi. Nimeni nu a putut explica apariţia misteriosului mesaj apărut peste noapte, dar medicii au constatat o accentuare a procesului de regenerare a pielii şi mai mult, în doar 2 săptămani ochii lui Shiraishi sensei au început să perceapă lumini şi umbre. Ieşit din spital a reluat direct antrenamentele, aproape orb şi a refuzat politicos orice jurnalist dornic de senzaţional cu maestrul orb de arte marţiale spunând că oricum în Ninjutsu a simţi adversarul şi pericolul, este mult mai important decât a-l vedea. În timp Shiraishi sensei a devenit unul dintre cei mai „tineri” shihani din Bujinkan Ninjutsu precum şi unul dintre cei mai apropiaţi de Hatsumi sensei.
Cristi Laiber alaturi de Hosoda San
La antrenamentul din seara următoare din Kashiwa Dojo am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme, cum este obiceiul în dojo-urile japoneze pentru Junan Taiso – o încălzire specifică. Shiraishi Sensei era deja acolo şi ne întâmpina la intrarea în Dojo cu acelaşi zâmbet cald cu care primea tehnicile explozive ale lui Hatsumi sensei. Încălzirea este individuală, poate 10 minute, apoi trecem la tehnici simple în care scopul este dezechilibrul adversarului, şi mai ales o manipulare subtilă a acestuia, pe distanţe mici. Ca urmare îmi aduc aminte de Hatsumi sensei cu o seară înainte unde încerca să ne facă să înţelegem cu ajutorul a celor 4 translatori care îi erau în preajmă, că mai mult înseamnă de fapt mai puţin şi invers. Am înţeles acum, graţie lui Shiraishi sensei că mult sau mare înseamnă o tehnică vizibilă, deci previzibilă, în timp ce o mişcare mică este mai greu de contracarat, mai ales dacă şi direcţia ei se schimbă constant. Este frustrant însă cât de greu este de pus în practică cu corpul toată această frumoasă teorie care începe să aibă sens.
La ora fixată facem toţi alături de sensei un scurt salut ceremonial către kamiza după care începem antrenamentul propriu-zis. Începem cu răstogoliri Ukemi, pe care mereu pune atât de multă importanţă. Într-o engleză melodioasă şi parţială, ne spune că de fapt Ukemi nu înseamnă cădere ci „a primi”. Trebuie să fii deschis ca să primeşti. Ceva dur dacă primeşte un impact de la ceva şi mai dur, cu siguranţă va avea de suferit, deci cheia este o supleţe maximă.
Toate acestea le ştiu, cel puţin în teorie. Shiraishi sensei ne arată practic cum trebuie executate rulările, cu genunchii coborâţi ceea ce va antrena bine picioarele pentru că de aici va pleca mişcarea. Uneori impulsul dat de picior este atât de puternic încît tehnica de răstogolire pare deja o tehnică de antrenament pt Keri Waza – tehnici de picioare.
Master Hasoda in actiune
După câteva forme de Ukemi demonstrate de Sensei, şi lucrate de dânsul alături de noi, pe diagonala dojo-ului, începem prima tehnică : Shiraishi Sensei ne explică prima tehnică a lui Hatsumi Sensei din seara trecută. Sunt de fapt mai mulţi paşi decât credeam, şi pe fiecare pas, corpul se aliniază altfel. Sensei ne spune că din nou totul porneşte de la un Ukemi bine înţeles în toată complexitatea sa, dânsul mai intâi primeşte / simte tehnica, de la Hatsumi sensei, apoi încearcă să şi-o explice pe etape, ca urmare a formaţiei sale inginereşti. Apoi continuă râzând şi ne spune că acesta poate fi doar un început şi că nu trebuie urmat rigid, pentru că la Hatsumi sensei lucrurile depăşesc legile fizicii aşa cum credem că le ştim noi. Trebuie să ne deschidem pentru a simţi şi nu doar să înţelegem mintal ceea ce se întâmplă. Shiraishi sensei ne spune că putem folosi o gândire logică şi corectă pentru a lucra bazele, deplasările, pentru a înţelege lucrurile legate de echilibru, dar mai departe logica normală este depăşită. Mă simt deja mult mai bine când îl aud pe Shiraishi Sensei că nici dânsul nu înţelege ce face Hatsumi sensei de multe ori.
Suntem maxim 20 de oameni în sală, japonezi şi occidentali, mai ales Shihan Dean Rostohar din Croaţia este aici cu un grup mai mare de elevi. Schimbăm partenerii de fiecare dată iar Shiraishi sensei repetă tehnica cu fiecare în parte. Ritmul este mult mai puţin alert ca la Honbu Dojo unde Hatsumi sensei schimbă tehnicile foarte des într-o manieră extrem de subtilă ceea ce face acele cursuri extrem de obositoare mai ales psihic. Lucrăm cam două tehnici şi nici nu realizăm cum trece o oră. Shiraishi sensei ne invită să luăm o pauză mică, binevenită de altfel având în vedere umiditatea din aerul din Japonia. Ne strângem în jurul lui sensei care ne serveşte Ocha – tradiţionalul ceai verde japonez şi mici prăjiturele din cereale – „Ninja Snacks” cum le spune în glumă, uneori un pic ciudate ca gust dar cu siguranţă bune pentru surplusul de energie pe care îl oferă. Mai stăm pic de poveşti şi sensei mai explică despre Kamae, despre a păstra o atitudine corectă şi nu doar fizică, chiar şi când mănânci sau când stai la birou. Mestecăm bine şi mâncăm prăjiturelele cu înghiţituri mici- din nou „puţin şi mic” e mai bun decât „mult şi mare”.
Master Hasoda si armele sale
Urmează apoi partea a doua a antrenamentului, schimbăm partenerii şi continuăm să încercăm să facem ce ne arată Shiraishi Sensei. Nu face altceva decât să ia frânturi din tehnicile explicate cu o zi înainte de Hatsumi şi asta este minunat pentru că în felul asta cele două cursuri se completează reciproc. Aici pot acum să văd efectiv CUM s-ar putea face, „step by step” aşa cum îi place lui Shiraishi Sensei să repete, ceea ce Hatsumi sensei realizează cu o uşurinţă şi o naturaleţe incredibilă. Hosoda san vine la mine când lucrăm o altă tehnică şi engleza sa completează un pic mai bine lipsa mea de înţelegere pentru ceea ce văd. Din cauză că este atât de scund, tehnica este atât de greu de făcut cu el şi în plus mai este şi atât de agil… de la Ukemi vine asta, capacitatea de a anticipa pericolul, locul de unde va veni atacul. Da, Ukemi este clar extrem de important şi nu este doar prima parte din antrenament. Shiraishi sensei vine să mă corecteze. Abia mă atinge şi simt că mă deplasez în direcţia unde păşeşte…este cea mai uşoară priză pe care am simţit-o vreodată. Chiar nu ai cum să ripostezi pentru că nu o percepi deloc ca pe un atac. Este gestul sigur al unui părinte care îşi îndrumă copilul pe drumul cel mai bun, nu are sens să te opui la aşa ceva…aceasta este senzaţia!!! Sensei îmi explică cum pot să aplic ceea ce tocmai lucrasem pe prize, şi pe lovituri. Înţeleg teoretic dar corpul refuză să priceapă atât de rapid…Este nevoie de timp şi de antrenament corect. După un timp mi se pare că mă mişc cât de cât corect şi aştept să văd totuşi de ce nu iese, de unde încă o rigiditate ciudată în mişcări. Sensei îmi spune că este bine dar că este o problemă la Kamae , adică la postură şi eram oricum sigur de asta, doar că nu ştiu unde mai exact.
Master Hasoda in actiune 2
Antrenamentul se încheie cu 10 minute înainte de ora stabilită, minute rezervate pentru a curăţa tatami-urile , pentru a aerisi astfel ca cei care vin după noi să poată începe antrenamentele fără întărzieri. Este şi aceasta o parte din antrenament. La vestiare, Hosoda san spune că pare că am înţeles multe la acest antrenament. Oare o fi doar politeţea tipică japoneză? E bine dacă pare că am înţeles, mai trebuie să le şi aplic. Recapitulând, ukemi înţeles mai amplu, mai general şi cu mult mai multe aplicaţii, apoi regula de aur, mereu enunţată de Shiraishi Sensei „ first foot, then spine, then hands” şi deloc în ultimul rând Zâmbetul –bucuria de a face ceva ce îţi place, relaxat şi detaşat.
Sensei Shiraishi îmi face cadou chiar o caligrafie cu ideograma Raku – bucurie, fericire. Imi aduc aminte de ceea ce spunea Hatsumi sensei despre artele marţiale care pe timp de război trebuie să servească la a ucide adversarii, iar în timp de pace, la a păstra şi promova viaţa. Cât de bine se leagă toate acestea ! Plec chiar bucuros, puţin frustrat, dar bucuros de lecţiile pe care „pare” că le-am înţeles… Totul trebuie luat „step by step”, ce lucruri simple dar şi ce profunde în acelaşi timp.
Cristian Laiber
Foto – realizate cu sprijinul www.F64.ro
- iniţierea atacului, Hosoda san aşteaptă relaxat în Shizen no Kamae, postura naturală
- atac Fudoken preluat cu Jodan Uke în Doko no Kamae
- o dublă lovitură la jakkin (punct vital pe braţ) şi Uko (carotidă) odată cu păşirea către centrul meu de greutate
- un nou pas şi axa mea este total controlată, ca şi braţul drept . Din nou o presiune dureroasă, la baza dinţilor mă face sa cedez total.
- Hosoda San profită de această deschidere şi mă dezechilibrează prin coborârea bazinului mult mai aproape de sol.
- Cad , ukemi sunt într-adevăr extrem de folositoare….
No comments
Trackbacks/Pingbacks