IKEBANA- perfecţiunea florala
Aranjamentele Ikebana au apărut în secolul al VI-lea, şi au fost folosite mai întâi la decorarea templelor budiste din Japonia. Treptat, ele au început să facă parte din viaţa de zi cu zi a locuitorilor din aceasta parte a globului. Ocupând un loc de seamă în altarul familiei din fiecare casă, aranjamentul beneficia de acelaşi respect acordat lui Budha.
Un samurai putea să fie preocupat de acţiunile sale mai mult decât orice dar în acelaşi timp putea găsi o mare satisfacţie şi linişte sufletească privind o modestă floare, într-un tot atât de modest vas. Concepţia care-l ajuta pe vechiul samurai să îmbine viaţa de războinic, tumultoasă şi aspră, cu celelalte preocupări, îl ajută pe japonezul de azi să se adapteze trepidantei vieţi moderne să muncească într-un ritm fascinant, dar să poată rămâne netulburat şi liniştit ore în şir în faţa frumuseţilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei ceşti cu ceai.
În gramatica japoneză, ikeru provine de la verbul “a trăi”, şi semnifică “a face pe cineva să trăiască”, iar bana provine de la cuvântul “hana”‘, care înseamnă “floare”.
Japonezii au la începutul primăverii unul dintre cele mai frumoase festivaluri, denumit hanami, cel al admirării pomilor ume (cais japonez) sau sakura (cireşii Japonezi) înfloriţi, şi apoi toamna festivalul crizantemelor. Arborii de cireş -cerasus pseudocerasus- sunt cultivaţi doar pentru florile lor, deoarece fructul cireşului japonez este foarte mic şi nu este comestibil. Ei au dezvoltat un adevărat cult al florii şi au ridicat aranjarea florilor la rang de adevărată artă, care poate fi întâlnită sub denumirea de ikebana, kadō sau seika.
Minimalist, lăsând mult spaţiu pentru ca privitorul să atribuie elemente în înţelegerea aranjamentului, eu consider că ikebana este răspunsul practic şi material la poeziile haiku. Fiecare privitor poate gândi în mod diferit compoziţia şi poate avea trăiri pur personale chiar dacă acelaşi aranjament este expus unei mase mari de privitori. Ikebana este ceea ce am vrea noi să fie. Florarul prezintă o compoziţie care îi este lui definită, neavând pretenţia ca toţi ceilalţi să o accepte cu aceleaşi considerente ca şi el.
Acest aranjament va spune câte ceva despre trăirile mele şi despre călătoriile mele şi felul în care fiecare adiere de sentimente m-a trimis în direcţia pe care o caută sufletul meu. Este chiar calea pe care am căutat-o, privându-mă total de destinaţie.
Irene van der Geest, Maestru florar
