Vorbind despre penjing, trebuie specificat ca exista 2 categorii principale si daca vreti dvs., o subcategorie de penjing, concept ce oglindeste un studiu de armonizare a contrastelor:

a) Shumu penjing = arata ca o miniatura a pomilor reali. Acesta este principalul element in compozitie. Pomisorii sunt colectati din natura (precum yamadori-ul japonez) sau sunt cultivati in interior. Penjing-ul captureaza forma si stilul pomilor batrani batuti de vant cu radacinile lor rasucite si ramurile noduroase.

b) sau Shan Shui Penjing = acest tip de penjing mimeaza scenarii montane sau alte peisaje. In vas, cu pietre aranjate colturos, imitand vaile muntilor, malurile apelor, dealuri etc. Pomii nu sunt partea cea mai importanta din penjing si joaca un rol minor in intreaga compozitie. Altfel spus, cand te vei uita la un shanshiu penjing, privind planta, privirea iti va fi atrasa de peisaj si invers…

In momentul in care in aranjamentul cuprinzand elementele specifice shan shui penjing, se adauga apa, acesta devine un shuihan penjing (asa-zisul penjing umed sau ud) .

Mai exista o forma de penjing pe verticala….

O sa spuneti atunci probabil “si bine, bine, dar care mai e pun-saiul?”

Pai, pun-saiul este stramosul bonsai-ului. El era mai mare caci statea afara, imita mult mai fidel natura decat un bonsai….

In concluzie, parerea mea este ca atunci cand vorbim de pun-sai si penjing, in comparatie cu bonsaiul si saikei-ul, nu trebuie sa uitam ca penjing-ul imita in general natura ca si saikei-ul, iar pun-saiul care este stramosul bonsaiului este tot o imitare a pomului din natura insa fara alte elemente ce ar putea evoca un peisaj; bonsaiul s-a desprins si evidentiat fata de pun-sai prin alte stiluri, forme si tehnici a caror rezultat uneori nu are nici o legatura cu imaginea pomului din natura, insa sugereaza/evoca pomul din natura….

Pun-sai-ul este lipsit de artificiile de genul muschi, pietre etc. Penjing-ul le foloseste in schimb din plin…

Cat despre pun-sai stramosul pejing-ului, aici am o mica observatie: mai multi pun-sai alaturi de cum le-am zis mai sus artificiile de rigoare(muschi, pietre, statuete etc), formeaza un penjing, adica la formarea unui penjing chiar si shumu, pornim de la un pun-sai…..

Ideea este ca penjing-ul tine de aranjamentul din vas, de latura estetica a peisajului si plantelor, asezate dupa criterii destul de elastice sa-i zic asa, dar foarte rigide ca simbolism. Tehnica de a pune planta pe stanca, in stanca si asa mai departe este pe larg exprimata de scoala japoneza si cea euro-americana, insa chinezii nu au o mie de stiluri si substiluri. Tehnicile la ei nu sunt evidentiate de denumirea a ceea ce fac ci se regasesc in rezultat.

Scolile renumite de penjing, cunoscute ca si stiluri ( cele 6 stiluri principale: Suzhou si Zhejiangl, Hunan si Hubei , Sichuan , Liaoning , Beijing si Shanghai , Lingnan (practicat in Guangzhou de unde am facut eu importul de plante ) si multe alte stiluri secundare, dupa regiunea unde se / s-au dezvoltat), au in vedere modelarea intr-un stil gratios si suplu al plantei, cat mai aproape insa de realitate, de dezvoltarea plantei in natura in mod natural, fara reguli fixe in formarea plantei sau asamblului; depind de calitatea naturala a plantei, de ceea ce ofera planta si se pliaza sa-i spun asa, pe necesitatile rezultate din dezvoltarea plantei., insotite de foarte mult exercitiu, talent si intelegerea pe deplin a tehnicilor aplicate.

Maestrii in penjing asociaza intregul: vasul si planta, acestea formand un asamblu ce nu poate fi impartit(nici ca estetica si nici conceptual) in 2 parti care de fapt il compun, in vas si planta. Ei privesc si se exprima prin intreg asamblul. Desenul de pe vas, forma, culoarea vasului, sunt in stransa legatura cu planta sau plantele in cazul penjing-ului, legatura fiind atat de stransa incat ei o vad ca un tot unitar, inseparabil si indestructibil, incarcat de simboluri filosofice si culturale, specifice artei chineze.

Cat de cat, pentru a concluziona, trebuie specificat ca in scoala japoneza, modelarea unei plante tip bonsai este centrata pe principiul “cer si pamant” intr-un singur vas. Cele doua principii considerate complementare, apar echilibrate intr-un arbore bonsai de calitate, adica shin-zen-bi ori adevar, esenta si frumusete.

Arborii care sunt subiectele preferate ale scolii japoneze sunt pinul, ulmul, artarul, wisteria japoneza, jneapanul si laricea, respectiv caisul si ciresul. Toate aceste plante sunt crescute si aduse in tokonoma doar cu ocazia unor evenimente deosebite, mai ales pentru a evoca sezonul de maxima frumusete a acestor bonsai.

Toate plantele bonsai realizate in stil japonez trebuie sa releve spiritul esential al plantei folosite si, indiferent de ocazie, ar trebui sa redea naturalete si in nici un caz, interventia umana.

In scoala chineza, conform esteticii chinezesti, arborele trebuie sa surprinda esenta si spiritul naturii prin realizarea de contraste. Filosofic, artistul chinez este influentat de principiul Dào, mai exact de dualismul Yin si Yang, conceptul conform caruia Universul ar fi guvernat doar de doua forte primare opuse, dar complementare.

Inspiratia scolii chineze vine nu doar de la natura, ci este influentata si de literatura, poezie si de artele vizuale, folosind concepte estetice similare principiilor filosofiei dualismelor. La nivelul artistic cel mai inalt, valoarea penjing este perfect similara cu valorile poeziei, caligrafiei, picturii si artei gradinaritului.

De aceea exista si mai multe criterii de clasificare a bonsailor(stiluri), astfel:

Clasificarea dupa inaltime:

• Shito                                  – pana la 7,5 cm
• Mame                               – de la 7,5 cm la 15 cm
• Kotate mochi sau Shonin – de la 15 cm la 30 cm
• Chiu bonsai                       – de la 30 cm la 60 cm
• Dai bonsai                         – peste 60 cm

Clasificarea dupa numarul de trunchiuri

Grupa 1 — Un singur trunchi

• Chokkan                            — vertical drept
• Shakkan                             — inclinat
• Kengai                               — cascada
• Bakan                                — rasucit

Grupa 1.a — Stiluri secundare

• Moyogi                              — vertical curbat
• Han-kengai                        — semi-cascada
• Bunjingi                             — in forma de litera
• Hokidachi                          — matura
• Sabarniki                          — trunchi zgariat, sfasiat, rupt in bucati
• Sharimiki                          — trunchi ce are doar o linie de viata
• Fukinagashi                      — batut de vant
• Megari                             — cu radacini expuse
• Sekijoju                             — radacini peste piatra
• Ishitsuki                            — copac in piatra
• Takozukuri                        — caracatita
• Nejikan                             — partial rasucit

Grupa 2 – mai multe trunchiuri dintr-o singura radacina

• Tankan                              — un singur trunchi
• Sokan                                 — trunchi dublu
• Sankan                              — trunchi triplu
• Gokan                               — cinci trunchiuri
• Nanakan                           — sapte trunchiuri
• Kyukan                              — peste noua trunchiuri
• Kabudachi                         — in general, trunchiuri grupate in jurul                                                                  unei singure radacini
• Korabuki                           — mai multe trunchiuri diferit aranjate
• Ikadabuchi                        — stilul pluta
• Netsunagari                     — variatie a stilului pluta

Grupa 3 – trunchiuri multiple/paduri de bonsai

• Soju                                   — doi arbori
• Sambon-yose                    — trei arbori
• Gohon-yose                      — cinci arbori
• Nanahon-yose                  — sapte arbori
• Kyuhon-yose                     — noua arbori

Yse-ue — mai mult de noua arbori

• Yomamayori                    — aranjare de arbori copiatadin natura
• Tsukami-yose                   — mai multi arbori ce pornesc din acelasi loc, neavand o radacina comuna

Grupa 4 – Alte stiluri

• Banyan                             — radacini ce coboara din ramuri
• Sumo                                – cu trunchiul foarte gros la baza si o foarte pronuntata conicitate
• Flacara
• Plangator – numit si stilul salciei plangatoare
• Tanuki

Radu Lucian Rusu