Horia Radulescu-manager sportiv de succes

HORIA RĂDULESCU – antrenor şi co-manager la “Academia de Lupte Ciprian Sora” >  „Cea mai mare performanţă în sport şi în viaţă este prietenia adevărată!”

Născut: 24 august 1975

Oraşul natal: Braşov

Căsătorit cu Luciana Rădulescu, aşteaptă împreună primul copil, un băieţel

Absolvent al “Universităţii Spiru Haret” – secţia Management Financiar – Bancar

Absolvent al “Şcolii Naţionale de Antrenori” cu specializare Arte Marţiale

Student în terminal  al “Universităţii Ecologice”- Facultatea de  Educaţie Fizică şi Sport

Instructor  licenţiat din anul 1994

Antrenor  licenţiat din anul 1999

Antrenor internaţional din anul 2004 (recunoscut  de: Asociated Institute of Thai Marţial Arts, Kru Muay Thai Association, International Muay Boran Academy -country representative, World Kickboxing Network, Golden Glory)

Antrenor şi co-manager la A.L.C.S, alături de Ciprian Sora

Hobby: artele marţiale şi sporturile de luptă

De când sunteţi implicat în lumea sportului din România? Cum aţi debutat?

Primii mei paşi în lumea sportului i-am făcut încă de la vârsta de opt ani, în cadrul Clubului Sportiv Electronica Industrială, la secţia de judo. La 12 ani m-am transferat la Dinamo Bucureşti, unde am practicat judo până la vârsta de 14 ani, când am avut şansa să descopăr artele marţiale chinezeşti. M-am îndrăgostit pe loc de ele. Primul meu antrenor a fost  Sandu Cuturela, căruia îi port şi acum un mare respect, din acea perioadă având performanţe şi amintiri foarte frumoase.

În decursul timpului, am avut ocazia să lucrez cu Pătru Grindeanu, Ion Benea, Leonard Ionescu, oameni cu care am colaborat foarte bine şi de la care am avut multe de învăţat. A urmat o perioadă foarte frumoasă de pionierat în domeniul artelor marţiale, de  întreceri, concursuri şi prietenii adevărate care durează şi acum. În anul 1993 l-am cunoscut pe Mircea Boldea şi din 1994 am început să practic boxul thailandez, la sugestia dânsului şi sub îndrumarea profesorilor Bogdan Scarlatescu şi Dumitru Mocănaşu. În acelaşi an, 1994 am devenit instructor de Sanshou wushu şi am început să predau. Am afiliat clubul meu (ce se numea la aceea dată „Lao Hu” -tigrul înţelept-) la Federaţia de Arte Marţiale de Contact, în cadrul departamentului de „all styles” şi am început să particip, alături de sportivii mei, la competiţiile de kickboxing şi thai box. Acesta a fost şi momentul când l-am cunoscut pe Ciprian Sora şi am devenit prieteni .

Din 1998 am predat şi practicat numai boxul thailandez, în 1999 am obţinut licenţa de instructor, în urma completării studiilor de la „Şcoala Naţională de Antrenori”. Au urmat stagii în ţară şi în străinătate, alături de nume importante din sportul mondial: Tom Harinck, Maurizio Armani, Marco de Cesaris, Mr. Pimu, Mr. Woody, Kapong Lek, Samart Payakaroon, Mr. Paosawaat, Ernesto Hoost, Didier le Borgne, Cyril Abidi, Peter Aerts, Jan Plas, Gerard Gordeaux, Andre Maanart, Andy Souwer, Dave Jonkers, Semmy Schilt. Şi iată cum, treptat, am păşit spre profesionism.

A venit apoi fenomenul LK, produs de dl. Eduard Irimia şi am avut ocazia să lucrez pentru sportivi ca Ciprian Sora, Daniel Ghiţă, Marius Ţiţă, ulterior cu Raul Cătinaş, Corneliu Rus (un sportiv cu un potenţial extraordinar, care încă nu a fost valorificat la maximum) şi Alexandru Lungu (cel care este acum fenomenul MMA în România).

La nivel internaţional, am avut şansa de a face parte, alături de Ciprian Sora din staff-ul lui Semmy Schilt, marele campion pregătindu-se alături de noi pentru meciul pe care l-a avut în „Final 16” din 2009, apoi pentru „Glory 10”,  unde a luptat împotriva lui Alexei Ignashov. A urmat apoi Turneul „Final K1”,  din Yokohama, Japonia, unde a câştigat al 4- lea titlu mondial şi în 2010, din nou la Yokohama, unde şi-a apărat cu succes titlul la categoria grea, împotriva lui Errol Zimmerman.

Am mai avut ocazia să lucrez împreună cu Ciprian Sora şi pentru Valentino „Batista” Petrescu, deţinătorul centurii UWC, la categoria -91 kg, în Marea Britanie, iar cu ocazia K1 România, pentru sportivii Errol Zimmerman şi Alexei Ignashov, care s-au antrenat la noi la Academie şi pe care i-am asistat la colţ.

În anul 2004 am obţinut carnetul de antrenor internaţional de Muay Thai şi am devenit reprezentantul „Academiei Internaţionale de Muay Boran”, fiind recunoscut de „Kru Muay Thai Association” (asociaţia maeştrilor de muay thai) şi AITMA (asociaţia institutelor  de arte marţiale thailandeze).

Care ar fi, pe scurt, istoria ALCS, ce a însemnat pentru dvs. antrenoratul şi manageriatul aici? Ce va bucură cel mai mult la toate aceste proiecte sportive?

Ideea înfiinţării academiei ne-a venit încă din 2004, însă nu s-a materializat decât în 2008, când, alături de Ciprian Sora, Alexandru Stoian şi Marian Dohotaru am avut şansa să întâlnim un om deosebit care ne-a ajutat ca această idee să devină realitate.

Performanţe notabile am avut şi la nivel de amatori şi la profesionişti (atât la nivel de campionate naţionale- peste 80 medalii de aur, cât şi internaţionale – 4 medalii de aur , 2 argint). De exemplu, Daniel Ghiţă a câştigat centura europeană WKN, împortiva lui Mourad Bouzidi, sub îndrumarea mea şi a lui Ciprian Sora. Iar Semmy Schilt a recunoscut, în multe interviuri acordate în Japonia şi Olanda că, dacă nu am fi fost noi, nu ar fi reuşit să câştige cel de-al 4-lea titlu, deoarece era demotivat, iar noi am reuşit să trezim în el starea pe care o căuta de multă vreme. Nu am fost un vânător de titluri, nici ca sportiv şi nici ca antrenor,  consider că adevărată performanţă necesită timp, însă faptul că Semmy Schilt are nevoie de mine şi de Ciprian arată cam care este nivelul la care am ajuns ca antrenori.

E greu de spus ce m-a bucurat cel mai mult în carieră până acum…. cred că prietenia şi aprecierea unor oameni e mai presus de orice. Cea mai mare performanţă în sport şi în viaţă este prietenia adevărată.  Aşa încât, sunt fericit că oameni ca Ciprian Sora, Alexandru Lungu, Daniel Ghiţă, Dave Jonkers şi Semmy Schilt mă consideră prietenul lor şi sper că, la rândul meu să nu-i dezamăgesc niciodată. Acestea sunt cele mai preţioase şi mari bucurii profesionale ale mele.

Care credeţi că sunt sportivii care promit a se afirma în mod deosebit, în următoarea perioadă?

Daniel Ghiţă este la această oră cel mai puternic exponent pe care kickboxingul din România l-a dat (mă refer la categoria grea), cred însă, totodată, că un Corneliu Rus merită ceva mai multă atenţie, Sebastian Ciobanu (Scorpions Cotnari – Iaşi) se află cred în aceeaşi situaţie, un Răzvan Ghiţă, sau Raul Cătinaş sunt şi ei tineri care promit foarte mult, fraţii Stoica (de la Respect Gym sunt doi sportivi foarte talentaţi), Marc Adrian (ALCS).

În ceea ce priveşte sportivii de la categoria mijlocie îl avem pe Mihai Barbu (Respect Gym), Costel Pasniciuc (ALCS), precum şi mulţi alţii. Kickboxingul în România stă destul de bine la talente deşi nu avem prea multe gale să ne dezvoltăm.

Renumele pe care îl aveţi ca antrenor, împreună cu cel al lui Sora, ca sportiv de performanţă, au adus mai mulţi tineri în sală, comparativ cu alte cluburi?

Eu sunt un antrenor  tânăr şi tot ce am realizat a fost prin muncă. Intru dimineaţa la ora nouă în sală şi ies la ora 22. Cariera mea acum se construieşte. Nu trebuie să uităm că şi Ciprian Sora predă de ceva vreme kickboxing şi nu este numai un sportiv, este şi un antrenor foarte bun.

Noi la academie nu avem un antrenor principal şi unul secund, muncim amândoi la fel de mult şi avem acelaşi scop, echipa este secretul nostru. Cu siguranţă numele de Sora a adus la sală mulţi tineri, insă numai eforturile noastre susţinute, condiţiile şi oportuniăţile oferite îi fac să rămână.

Ce oferă  ALCS, în plus, faţă de alte cluburi?

ALCS oferă, 24 ore din 24 de ore, un mediu performant, competitiv, condiţii la standarde internaţionale, o echipă profesionistă (instructorii noştri sunt toţi profesionişti), oferă un management al sportivilor care cuprinde, de la eşalonarea şi ciclizarea pregătirii, până la condiţii de cazare, echipament, cantonamente de pregătire în ţară şi în străinătate şi, nu în ultimul rând, încercăm să le oferim şansa unei cariere, noi alegând meciurile în străinătate prin intermediul grupului Golden Glory al cărui reprezentant suntem în România, în aşa fel încât să poată progresa spre o reală performanţă.

Criză economică a afectat ALCS sau cei pasionaţi  nu renunţă?

Criză economică ne afectează pe toţi, însă noi suntem luptători şi vom trece şi peste aceste greutăţi economice. Suntem o echipă tânără, unită, dedicată şi am înţeles cu toţii că trebuie să strângem rândurile şi să muncim şi mai mult ca să trecem cu brio această perioadă. De renunţat, nu renunţăm niciodată. Noi, cei de la ALCS, nu cunoştem ce înseamnă să renunţi -  pierdem, câştigăm, mergem mai departe mai puternici.

Care au fost principalele obiective din acest an? S-au atins, se vor realiza până la sfîrşitul anului?

Pentru anul acesta ne-am propus să le acordăm sportivilor noştri cât mai multe meciuri în străinătate, cu precădere în Olanda şi până acum suntem în grafic. Începând din luna septembrie vom avea iarăşi programul extrem de încărcat, pot spune că, până acum suntem mulţumiţi.

De asemenea, avem de gând să ne dezvoltăm şi să deschidem încă câteva secţii în cadrul clubului, cum ar fi cea de box, judo şi lupte. Şi de ce nu, să reuşim să ne extindem şi în teritoriu, prin intermediul colaboratorilor noştri din Oradea (Centrul de Arte Marţiale Mixte Alexandru Lungu), Cluj, Gherla, Deva, Braşov, Constanţa,  Buzău.

Ce îşi propune, pe termen mediu şi lung antrenorul/managerul Horia Rădulescu?

Pe termen mediu, sper din suflet să reuşesc să consolidez Academia, alături de Ciprian Sora, să reuşim să facem un plan comun de dezvoltare şi pregătire, cu ajutorul colaboratorilor noştri. Sper să-l ajut pe Semmy să câştige încă un titlu de K1. Pe termen lung, vreau să dăm României, un campion mondial, dar mai e ceva de lucru până atunci.

Care a fost, din punctul dvs. de vedere, “reţeta” succesului în carieră? Ce anume garantează succesul unui antrenor/manager, indiferent de problemele inerente din sportul românesc ?

Reţeta succesului este munca şi perseverenţa, hotărârea şi sacrificiul şi multă răbdare şi credinţă. Şi nu în ultimul rînd: CARACTERUL.

Dacă nu te dedici 100% muncii, nu reuşeşti, iar acest lucru nu este posibil fără echilibrul dat de familie, alături de mine fiind soţia mea Luciana.

Instinct martial arts&sports