Gruia Docan
Ce mai poate însemna in zilele noastre eticheta (mai ales cea din artele marţiale) într-o societate din ce în ce mai bolnavă, lipsită de repere şi valori reale la care să se raporteze, într-o societate în care ridicolul, nesimţirea, nepăsarea, indiferenţa, oportunismul, arivismul, ipocrizia, obscenul, mitocania, violenta, lipsa de compasiune, etc…, sunt permanent si aproape obsesiv ridicate fiecare in parte la rang de virtute, atat in spatiul social in care noi ne desfasuram activitatile cotidiene, cat mai ales prin mijloacele media (in mod special cele de imagine). Ce trairi interioare sau ce gesturi pline de compasiune si respect mai poate trezi aceasta eticheta in omul contemporan si, in mod special, in cel de tip occidental, plin de griji si care “beneficiaza” pana la refuz de toate acele “valori spirituale” pe care le-am enumerat mai sus ?
Curtoazia Extremului – Orient e bine cunoscută însă, în realitate, tradiţia şi eticheta orientală sunt astăzi în cea mai mare parte uitate. Un rol important in salvarea acestei etichete milenare il au artele martiale care urmează eticheta cerută de codul onoarei samurailor (BUSHIDO).
Chiar societatea europeana si, in mod special, cea romaneasca, au avut si ele un cod de principii morale foarte bine structurate(şi îmi place să cred că el mai există încă…), unele enuntate si tiparite in diferite editii (acele coduri ale bunelor maniere), altele (care formau de fapt filonul principal al acelor “coduri”) erau principiile crestine si bineinteles cele etice ancestrale, mostenite de noi din generatie in generatie de la stramosii nostri daci.
Unde au disparut toate aceste principii? Unde este acum aceasta “eticheta” si cum se mai manifesta ea in aceste momente? Vom spune ca ea exista inca in acele carti dar ea se mai manifesta in realitate in viata de zi cu zi, in relatiile dintre oameni? Mai avem oare nevoie de ea in aceasta viata plina de “sfaturi si retete de succes”, oferite gratis (dar cu ce scop???) de catre toate canalele mass-media, de catre scoli si aproape toate institutiile cu care omul contemporan intra in contact?
Personal, cred cu tarie ca aceasta eticheta este singura care ne mai poate salva de la disparitia noastra ca fiinte umane si de la transformarea noastra in niste corpuri fizice, dotate cu un ego imens, incapabile de vreun sentiment de compasiune si respect fata de semeni, fata de inaintasi, implicit fata de noi insine, inclinate aproape ireversibil spre verbul “ a avea” şi ignorand aproape total verbul “a fi”.
Unde poate aceasta eticheta sa prinda radacini solide si sanatoase, intr-o societate ca cea amintita mai sus? putin probabil, in sala de arte martiale(dojo) cred ca are mult mai multe sanse.
Astazi, cand toate aceste show-uri mediatice, in care diferiti indivizi se intrec in lupte cu reguli stabilite si care in arsenalul lor ca luptatori (dar mai ales ca actori intr-o piesa regizata de catre media), au un intreg bagaj de insulte, de gesturi obscene si violente, poate părea aproape imposibil sau chiar ridicol si hilar, faptul că altadata, reguli stricte de curtoazie puteau face parte din antrenamentul unor oameni, al căror destin era adesea, să moară pe câmpul de luptă – SAMURAII.
Această etică manifestata de catre samurai se regăsea în raport direct cu morala ZEN.
Artele martiale, inseamna mai mult decat o lupta in ring sau intr-un film bine regizat, in artele martiale dovada supraomului nu o da luptatorul fioros si invincibil, prezentat in filmele si in intrecerile sportive „la moda”, ci acela care va reusi sa gaseasca sentimentul armoniei si plenitudinii interioare, invingandu-se pe sine insusi.
Arta martiala este arta pacii, iar arta pacii este cea mai grea: trebuie sa castigi fara sa te bati !!!
Respectarea unei etichete atat in sala de antrenament (dojo), cât şi in viata de zi cu zi in societate, dar mai ales respectarea unor reguli (care amintesc de codul „Bushido” al samurailor) bazate pe respectul de sine, pentru cei din jur si fata de inaintasi, fac din artele martiale una dintre cele mai moderne si mai eficiente metode de educare si formare a caracterelor nobile de care societatea noastra are atata nevoie!
Eticheta este deasemenea unul dintre cei mai importanti factori prin care artele martiale se diferentiaza de sport ca fenomen social.
Manifestarea acestei etichete in sala de antrenament, este prelungita inevitabil si am putea spune aproape obligatoriu in viata cotidiana.
Totul, în gestica elementara, cotidiana, chiar mersul, ţinerea unui obiect în mână, devin concise, sobre, frumoase. Încetinirea gestului, nonşalanţa aparentă a războinicului, va ascunde tensiunea nervoasă care, de obicei este permanenta, căci: “…el trebuie să fie tot timpul în gardă…“.
Formele prin care ea se manifesta si care sunt obligatorii in sala de antrenament (tipurile de salut, respectul acordat maestrului, ierarhiei gradelor, celor mai in varsta, colegilor de antrenament, atentia acordata profesorului pe timpul sedintei de pregatire etc.), se prelungesc inevitabil in afara dojo-ului, slefuind caracterul practicantului si contribuind decisiv la “umanizarea” lui si la sporirea rezistenţei acestuia la factorii nocivi amintiti mai sus, care nu au alta finalitate decat erodarea lui ca fiinta umana. Ea devine in acest sens, o etapă foarte importantă in dobandirea stăpânirii de sine, in depasirea limitelor existentei sale si in castigarea adevaratei „batalii” a vietii si anume cea a sinelui cu sine insusi.
“Calea martiala incepe si se termina cu politetea , fii politicos in mod sincer si corect tot timpul “.(Masutatsu Oyama)
OSU !!!
Gruia DOCAN
